O bombă cu ceas are un aer mai aristocratic decât o bombă acţionată prin telefonul mobil.

Vorba ceea: „Tinerii din ziua de azi... Nu se mai fac lucruri ca pe vremuri". Motiv pentru care, în lumea militarilor, când ai de instalat un dispozitiv cu explozie întârziată, ceasul devine, brusc, un accesoriu esenţial. Este vital să ştii nu doar „cât e ceasul" ci şi „cât timp mai am până explodează dracului chestia aia?". În armată, lucrurile trebuie să fie simple şi pe înţelesul tuturor. La fel stă treaba cu ceasurile milităreşti: sunt simple şi eficiente. Un ceas decent, de tip „Smith & Wesson" poate fi cumpărat din orice „Military shop" la un preţ de 100-200 de euro.

Seniorii Războiului preferă totuşi ceva cu mai multă atitudine. Motiv pentru care elveţienii au mers mai departe şi au transformat ceasurile milităreşti în ceva „în ceva mai mult decât un simplu accesoriu". La un preţ de circa 700 de euro, „Swiss Army's Infantry Vintage" (foto) este un ceas suficient de scump ca să spună ceva (de bine) despre tine şi suficient de ieftin pentru a ţi-l permite, în cazul în care vrei să îţi faci un cadou pe viaţă.

Dispune de mecanism automat elveţian şi are un geam din cristal suficient de rezistent să facă faţă rigorilor „serviciului militar". Ceasul este bun pentru APV-işti (dacă nu aţi făcut armata, „APV" înseamnă „Armata pe Viaţă" ) şi, la fel ca briceagul elveţian, vine cu povestea sa personalizată, trădată de culoarea verde-oliv a cadranului. Culoarea este aceeaşi cu cea a camioanelor americane de 5 tone din Al Doilea Război Mondial, câteva din acestea fiind vândute după război şi armatei elveţiene. Care elveţieni le-au folosit cu folos pentru transportul propriilor infanterişti. Atât de mult le-a plăcut elveţienilor culoarea verde-oliv a camioanelor încât s-au gândit să o pună şi pe ceasuri. Care se asortează, iată, de minune, cu briceagul elveţian de culoare roşie.

Ceasul poate fi purtat la mână ca orice ceas „civil". Pentru că, dacă nu ştiaţi, moda ceasului purtat „şmechereşte" (răsucit pe încheietură cu „cadranul în jos") vine pe filieră militară şi are la bază nişte considerente cât se poate de tactice. Explicaţia e simplă: pe front, dacă ţii ceasul pe mână normal, ca un „civil" (pe principiul „să se vadă, nene"), există riscul ca lumina soarelui să se reflecte în cadran şi să fii luat la ochi de un lunetist.

Cu un Swiss Army Infantry rişti, în cel mai rău caz, să te ia la ochi o lunetistă. Cafeaua de după nu intră în cost.